Luxația de șold la bebeluși, cunoscută și sub denumirea de displazie de șold sau dislocare congenitală de șold, este o afecțiune în care articulația șoldului unui nou-născut nu se dezvoltă corect. Aceasta înseamnă că osul coapsei mai numit și capul femurului nu se potrivește perfect în cavitatea acetabulară a pelvisului, ceea ce poate duce la o dislocare parțială sau completă a șoldului.

Câteva caracteristici ale luxației de șold la bebeluși includ:

1. Instabilitatea șoldului: Șoldul poate fi ușor de dislocat și de relocat.

2. Diferențe în lungimea picioarelor: Un picior poate părea mai scurt decât celălalt.

3. Asimetria pliurilor pielii: Pliurile de pe coapse și fese pot fi asimetrice.

4. Limitarea mișcărilor: Bebelușul poate avea dificultăți în mișcarea liberă a piciorului afectat.

Care sunt factorii de risc pentru luxația de șold la bebeluși:

• sexul feminin,
• poziția vicioasă intrauterină,
• prezentarea pelviană,
• cazuri de displazie de șold în familie.

Dacă un copil prezintă una sau mai multe dintre aceste factori de risc dar și caracteristici ale luxației de șold mai sus amintite, se recomandă un consult ortopedic. După examinare, specialistul poate considera necesară efectuarea unor investigații suplimentare. Ecografia de șold se efectuează la copiii mai mici de 4 luni, iar radiografia de bazin este indicată pentru sugarii mai mari de 4 luni. Aceste investigații sunt esențiale pentru a pune un diagnostic cert și a stabili gradul de afectare, pe baza căruia se va decide conduita terapeutică.

Diagnosticarea timpurie și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru a preveni complicațiile pe termen lung și pentru a asigura o dezvoltare normală a articulației șoldului. Tratamentul poate include utilizarea unor dispozitive ortopedice speciale, fizioterapie sau, în cazuri mai severe, intervenții chirurgicale.

În țara noastră, mulți pediatri recomandă efectuarea de rutină a ecografiei de șold ca investigație de screening la vârsta de 6 săptămâni. Această recomandare este utilă deoarece permite diagnosticarea și a cazurilor ușoare, care, deși nu prezintă manifestări la vârste mici, pot duce la luxație de șold mai târziu. Inițierea precoce a tratamentului este esențială pentru a reduce cazurile de luxație de șold.

Ce trebuie să faceți dacă copilul are luxație de șold?

În primul rând, nu vă descurajați, nu sunteți singuri cu această problemă. Luxația congenitală de șold este cea mai frecventă afecțiune a sistemului musculo-scheletic (2,7%). Cu cât consultați mai repede un specialist, cu atât mai mari sunt șansele de vindecare completă.

Nouă pași importanți de efectuat pentru remedierea luxației de șold:

• Purtați dispozitivul recomandat de medicul ortoped. Un astfel de dispozitiv este chilotul ortopedic, special dezvoltat pentru dislocările mai ușoare,
• Evitați scutecele strânse. Este recomandată utilizarea scutecelor textile moderne, care prin natura lor țin picioarele bebelușilor mai îndepărtat,
• Evitați înfășatul bebelușilor deoarece reprezintă principalul factor favorizant extern (după naștere) în amplificarea modificărilor articulare și periarticulare ale displaziei de șold, accelerând instalarea luxației de șold. S-a considerat că prin înfășare sunt prevenite deformările membrelor. Din păcate, această metodă este încă răspândită în țara noastră, mai ales în mediul rural,
• Este important să adoptați poziții corecte ale corpului, despre care puteți discuta cu kinetoterapeutul. O astfel de poziție corectă este purtarea copilului pe șold cu picioarele îndepărtate și purtarea lor în sistem de purtare adecvat vârstei și greutății,
• La îmbrăcarea copilului, asigurați-vă că are libertatea de mișcare a șoldurilor. Salopeta nu trebuie să fie prea mică (scurtă) sau prea strâmtă,
• Este important să folosiți chiloți de abducție, cunoscute și ca chiloți ortopedici sau ”scutece late” (o denumire mai veche). Acestea sunt menite să mențină coapsele depărtate și capul femural în cavitatea acetabulară,

• Purtarea sugarului într-un sistem care permite poziția corectă a picioarelor (poziția M) care permite fixarea perfectă a capului femural în acetabul și nu pune presiune pe ligamente. Sistemele de purtare sunt confortabile și ușor de folosit de către părinți, sunt recomandate de „International Hip Dysplasia Institute” ca metoda de prevenire a displaziei de șold. Recomandarea lor se bazează pe mai multe studii dintre care amintesc un studiu din Norvegia: 90% din adulții care sunt supuși unei intervenții de protezare de șold ca urmare a unei displazii de șold, nu au fost niciodată diagnosticați în primul an de viața cu displazie de șold. Prin urmare riscul ca un sugar sa rămână nediagnosticat, este unul considerabil, iar consecințele pot să fie devastatoare. Un studiu relativ recent (2015) a adus pentru prima oară în discuție necesitatea unor măsuri de sănătate publică pentru a promova purtatul sănătos al sugarului având ca și scop reducerea cazurilor de displazie de șold și prin urmare a luxațiilor de șold.
• Învățați și efectuați zilnic de mai multe ori un set de exerciții de kinetoterapie pentru șold, care pot fi realizate pe spate în timpul schimbării scutecului sau în timpul jocului cu diverse echipamente de dezvoltare,
• Kinetoterapeutul vă mai poate ajuta prin aplicarea diverselor metode cum ar fi tehnici manuale pentru relaxarea mușchilor tensionați sau kinesio-taping pentru întărirea mușchilor.

Este important să fiți consecvenți, să aveți controale ortopedice periodice și să utilizați zilnic chiloții ortopedici sau celelalte dispozitive ortopedice recomandate de către specialist.

Referințe:
https://www.pedilactis.ro/2016/10/21/displazia-de-dezvoltare-a-soldului/
http://www.mackorendelo.hu/cikkeink/cikkek/mit-tegyuenk-ha-csipficamos-a-gyerek-81349649